La nivel mondial tabagismul este cauza principala de deces, boala si saracie, epidemia de tutun este una dintre cele mai mari amenintari la adresa sanatatii publice cu care s-a confruntat lumea, omorind peste 8 milioane de persoane pe an. Mai mult de 7 milioane din decese sunt rezultatul direct al consumului de tutun, in timp ce aproximativ 1,2 milioane sunt rezultatul expunerii nefumatorilor la fumul de tutun ambiental – fumatul pasiv. Cu toate acestea, consumul de tutun este frecvent in intreaga lume datorita preturilor relativ scazute, a comercializarii agresive si raspindite, precum si a lipsei de constientizare privind pericolele sale. La nivel european prevalenta consumului de tutun in regiunea europeana a OMS- 29% pentru populatia de 15 ani si peste, indicatorul fiind mai mare in cazul sexului masculin.
Tutunul s-a impus initial ca planta ornamental si medicinala. Numele sub care s-a impus in Europa, nicotina provine de la Jean Nicot, ambasadorul Frantei la Lisabona care i-a trimis tutun prizat pe post de medicament Caterinei de Medicis pentru tratarea migrenei (an. 1559).
Prima tigara rulata apartine unui soldat egiptean in timpul razboiului Turco-Egiptean (“Papirossi”, an.1832).
Prima fabrica de tigari a fost deschisa de un veteran al razboiului din Crimeea, Robert Golag, in Walworth Anglia, in anul 1856. In 1864 se deschide prima fabrica de tigarete in SUA- 20 miliarde de tigarete pe an.
In 1914, in timpul Primului Razboi Mondial se introduce ratia de tigari pentru soldati. Consumul de tigari a cunoscut o crestere brusca dupa 1960. Consumul mondial de tutun a crescut de la 1000 miliarde in 1940 la 5500 miliarde de titari in 2000.
Abia dupa anul 2010 industria incepe sa inregistreze primele scaderi ale numarului de de pachete vindute pe fondul interdictiilor legate de fumatul in public. Studiile arata ca incepind cu anul 2011, numarul de tigari fumate a scazut cu 24% in fiecare luna.
Consumul de tutun este un important factor de risc pentru o multitudine de boli, influentind aproape fiecare organ din corpul omenesc, avind efecte negative asupra dezvoltarii intrauterine a fatului si asupra sarcinii, mai mult, afectind si sanatatea nefumatorilor expusi pasiv la fumat. Fumul de ţigară conţine peste 4000 de componenţi chimici, nicotina fiind componenta psihoactivă care creează şi dependenta. Fumatul de tigari constituie principala modalitate de dezvoltare a dependentei de nicotina, reprezentând aproximativ 98% dintre modalitatile de consum ale tutunului. Trebuie avute in vedere insa si alte forme de utilizare, precum tigarile de foi, pipa, tutunul pentru mestecat etc., care induc de asemeni dependenta nicotinica.
Nicotina creaza senzatii placute, „de bine”, obtinute fara un efort prea mare, deoarece activeaza cel mai sigur si mai durabil mecanism al memoriei pe termen lung: cel asociat cu secretia de dopamina – „hormonul placerii”. Astfel, fumatorul resimte repede, chiar după citeva fumuri, o stare de bine, de placere, de calmare, de relaxare care poate uneori sa suprime dorinta de a renunta la fumat. De aceea, persoanele care fumeaza, continua sa fumeze chiar si atunci cind este evident ca tutunul le pune viata in pericol. Asa se explica, din punct de vedere biologic, afirmatii precum „Fumatul e cea mai mare placere pentru mine”, „Nu ma vad nefumator”, ori situatii in care oamenii continua sa fumeze desi, raţional, ar trebui sa se opreasca: boli grave agravate de fumat, stare financiara extrem de precara, prezenta copiilor, etc.
Componentele fumului de tigara ->
Fumul de tigara contine peste 4000 de substante, multe dintre ele fiind toxice, mutagene, cancerigene si farmacologic active. Dintre substantele toxice ce se afla in fumul de tigara, amintim:
- Cancerigene: hidrocarburile policiclice aromatice si nitrozaminele (benzpirenul);
- Nicotina – drog adictiv, este implicata in provocarea bolilor cardiovasculare, cu actiune directa asupra vaselor sanguine si a celulelor nervoase din creier; creste tensiunea arteriala si colesterolul din singe, cu risc de congestie cerebrala si tromboze vasculare;
- Monoxidul de carbon – afecteaza transportul oxigenului in sange;
- Oxizii de azot – cauzeaza ditrugerea plamanului, ducand la emfizem pulmonar;
- Acidul cianhidric – afecteaza cilii si plamanul;
- Acroleina, amoniacul, dioxidul de azot si formaldehida – afecteaza plamanul;
- Metale grele (76 metale grele, dintre care: nichel, arsen, cadmiu, crom, plumb) – sunt asociate cu aparitia cancerului);
- Substante radioactive (Poloniu 210, Potasiu 40, Radiu 226, Radiu 228, Thoriu 228) – cu efect cancerigen.
Se apreciaza prin statusul fumatului, care conform definitiilor agreate de OMS, clasifica indivizii in raport cu consumul de tutun in:
1) Fumatori (zilnici sau ocazionali)- considerati cei care sunt efectiv fumatori, in momentul cind sunt chestionati si care practica fumatul de cel putin 6 luni.
2) Fosti fumatori (zilnici sau ocazionali)- considerati cei care, la momentul intervievarii, nu fumeaza deloc de cel putin 6 luni de la oprirea definitiva a fumatului.
3) Nefumatori – persoane care nu au fumat niciodata sau doar au experimentat cel mult 100 tigari in decursul vietii.
In DSM V (American Psychiatric Association, 2013), sunt recunoscute patru tulburari legate de consumul de tutun: tulburarea de utilizare a tutunului, sevrajul rezultat in urma consumului de tutun, alte tulburari induse de consumul de tutun, tulburare nespecificata relationata la consumul de tutun. Dintre acestea, tulburarea de utilizare a tutunului este cea mai apropiată de adicția de nicotină. Criteriile de diagnostic sustin ca acest tip de tulburare este prezent in cazul în care există un pattern problematic de utilizare a tutunului timp de 12 luni, care duce la o deteriorare semnificativa din punct de vedere clinic, cuantificabila in functie de prezenta a doua dintre urmatoarele simptome:
- Individul fie consuma cantitati mai mari de tutun decit intentioneaza, fie consuma tutun pe o perioada mai lunga de timp decit si-ar dori;
- Individul vrea sau face eforturi lipsite de succes pentru a reduce sauu a controla consumul de tutun;
- Individul isi petrece o parte semnificativa de timp pentru a obtine sau a consuma tutun;
- Individul resimte cravingul, dorinta puternica sau impulsul de a consuma tutun;
- Consumul repetat de tutun are ca rezultat esecul individului de a indeplini obligatiile corespunzatoare rolurilor sale (la serviciu, la scoala, acasa);
- Individul continua sa consume tutun in ciuda faptului ca are probleme persistente sau recurente, de natura sociala sau interpersonala, cauzate sau exacerbate de efectele consumului de tutun, cum ar fi certuri cu ceilalti pe tema consumului de tutun;
- Activitati importante de natura sociala, ocupationala sau recreationala sunt abandonate sau reduse din cauza consumului de tutun;
- Individul consumă frecvent tutun în situatii care prezinta un grad ridicat de periculozitate fizica – de exemplu, fumeaza in pat;
- Individul continua sa consume tutun in ciuda faptului ca are o problema de natura fiziologica sau psihologica recurenta sau persistenta care a fost, cel mai probabil, cauzata sau exacerbata de tutun:
- Individul prezinta toleranta la consumul de tutun, definita ca:
- a) Nevoia de a mari doza de tutun consumata pentru a obtine efectul dorit, sau
- b) Resimtirea unui efect semnificativ diminuat dupa consumarea aceleiasi cantitati de tutun.
- Individul prezinta sevraj nicotinic, indicat de prezenta uneia dintre urmatoarele:
- a) Sindromul de sevraj tipic pentru consumul de tutun, sau
- b) Tutunul (sau o substanta relationata la acesta, cum ar fi nicotina) este auto-administrat pentru a usura sau evita simptomele de sevraj.
Gravitatea acestei tulburari este masurata, conform DSM V, in funtie de numarul de simptome prezente dintre cele enumerate mai sus. Astfel, tulburarea e considerata usoara daca sunt prezente doar doua sau trei simptome, moderata daca individul prezinta patru sau cinci simptome si, respectiv, grava, daca prezinta sase sau mai multe simptome.
Factori de risc:
- Parinti fumatori;
- Prieteni fumatori;
- Factorul ereditar geneticienii sunt de parere ca motivul pentru care unii incearca sa fumeze dar nu devin fumatori, in timp ce altii devin foarte repede, este probabil legat de prezenta unor gene mostenite de la parinti.
- Boli mentale persoanele care sufera de depresie, tulburare bipolara, schizofrenie sau alte boli psihice devin mai usor dependente de nicotina.
- Consumul de alcool sau droguri.
Posibile complicatii ale dependentei de nicotina:
- Boli pulmonare majoritatea cancerelor la nivelul plamanilor, cazurilor de bronsita sau emfizem sunt cauzate de fumat;
- Astm fumatul inrautateste starea persoanelor astmatice;
- Probleme cardiovasculare fumatorii prezinta un risc crescut de infarct miocardic, angina pectorala, boli vasculare periferice si accident vascular cerebral;
- Cancer fumatorii prezinta un risc crescut de a dezvolta nu numai cancer pulmonar, ci si cancer al vezicii urinare, cancer de col, cancer la stomac, buze, gat, esofag sau laringe;
- Pielea fumatorilor da mai repede semne de imbatranire;
- Infertilitate femeile care fumeaza regulat prezinta risc mai mare de infertilitate;
- Impotenta si disfunctii erectile;
- Sarcina femeile care fumeaza in timpul sarcinii prezinta un risc ridicat de avort spontan. De asemenea copiii ale caror mame au fumat in timpul sarcinii pot avea greutate scazuta la nastere, iar incidenta sindromului de moarte subita a sugarului este mai mare;
- Infectii respiratorii fumatorii sunt mai expusi in fata infectiilor respiratorii precum gripa, raceala, bronsita sau pneumonia;
- Rezistenta la insulina;
- Deces prematur in medie, un fumator care a fumat toata viata traieste cu zece ani mai putin decat un nefumator.
Efectele nocive ale fumatului asupra nefumatorilor:
Nefumatorii care inhaleaza, fara voia lor, fumul de tigara din mediul de viata (locuinte, birouri, restaurante, trenuri) vor trebui sa beneficieze de o protectie speciala, intrucit se apreciaza ca fumatorii preiau doar 15% din fum, iar restul de 85% se difuzeaza in atmosfera din jur. Fumatorii pasivi, in primul rind copiii, se pot imbolnavi de aceleasi boli ca si fumatorii activi. Mai intii apar iritatii oculare, urmate de afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, bronsite), ulcere, boli coronariene si unele forme de cancer (pulmonar si laringian). S-a constatat ca un nefumator care sta 20 de ani linga o persoana care fumeaza cite 20 de tigari pe zi acumuleaza în plamini circa 4 kg de funingine, prezentind cantitati mari de nicotina in singe si urina. Toate aceste date demonstreaza, fara nici o exagerare, ca tabagismul poate fi comparat cu ravagiile generate de tuberculoza, prin caracterul sau agresiv si prin consecintele nefaste, adesea iremediabile.