A. ELECTROTERAPIE
Electroterapia este o formă de terapie care utilizează stimularea electrică pentru a ajuta organismul să se vindece și să se recupereze după ce a fost vătămat. Electroterapia este un element important al fizioterapiei. Curentul de stimulare permite tratarea ţesutului cu ajutorul electrozilor (electrozi plaţi, electrozi vacuum, electrozi adezivi) pe zona selectată. În funcţie de tipul de curent şi de modul de selectare a parametrilor (adică forma impulsului, durata impulsului, durata pauzei, frecvenţă, intensitatea) curentul de stimulare poate avea efecte semnificative în diminuarea durerii, stimularea circulaţiei şi intensificarea troficităţii, stimularea nervilor, stimulare musculară pentru dezvoltare/menţinere musculară etc.
1. Galvanizarea
Stimularea galvanica este un alt tip comun de electroterapie, fiind utilizată mai ales în tratarea leziunilor acute, însoțite de sîngerări sau umflături. În acest caz, curentul electric se aplică direct pe zonă și poate fi folosit pentru a opri inflamația și a grabi vindecarea.
Curentul Galvanic este curentul electric de frecvenţă zero sau curentul continuu, poartă numele de curent galvanic. Are un efect termic constant, prin încalzirea tegumentelor. Intensitatea curentului poate varia crescînd de la valoarea zero a intensităţii pînă la un anumit nivel (curent continuu ascendent) sau descrescînd spre zero (curent continuu descendent). Dacă aceste creşteri şi descreşteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se numeşte curent variabil.
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic, rezorbtiv, echilibrant SNV.
2. Electroforeza
Introducerea substanțelor medicamentoase în țesuturi cu ajutorul curentului electric continuu.
Electroforeza exercită asupra organismului o acțiune analgezică, calmantă, hipotenzivă, vasodilatatoare, antiinflamatoare, de resorbție ș. a. Procedura favorizează trecerea medicamentului prin tegument și ajută ca acesta să acționeze în țesuturile din profunzime. Pe masură ce se fac mai multe ședințe crește doza de medicament care pătrunde în țesuturile profunde (efect dorit de terapeut). Electroforeza se recomandă pentru tratarea proceselor inflamatoare acute, subacute și cronice, neurasteniei, bolii hipertonice, bolii ulceroase, artrozei, fracturilor, rahitismului, nevralgiei, artralgiei ș. a.
3. Somnul electric
Metoda de tratament prin acțiune asupra creierului cu curent de impulsuri de frecvență joasă (1-130 Hz), de intensitate mică (1-3mA) și tensiune mică (pînă la 50V) pentru inducerea somnului. Este inclus la electroterapie ca procedeu terapeutic, utilizat în tratamentul unor boli neuropsihice (sindrom astenic, dereglarea somnului nocturne, neurastenie). Mecanismul de inducere a electrosomnului se bazează pe efectul hipnogen al stimulilor de joasă intensitate și cu acțiune monotonă asupra creierului. Electrosomnul constă în acțiunea directă a curentului de impulsuri asupra structurilor creierului. Curentul se scurge în creier prin rețeaua vasculară, ajungînd astfel la nuclei nervilor cranieni, la hipotalamus, hipofiză, formațiunea reticulară și alte structuri, astfel se influențează tonusul muscular, creșterea nivelului oxigenării sîngelui, stimularea hematopoiezei, funcția secretorie a tractului digestiv, respirația devine rară și profundă, se restabilesc dereglările metabolismului, se restabilesc funcțiile glandelor endocrine. Procedura constă în aplicarea pe pleoapele ochilor închiși a 2 electrozi umectați cu apă și uniți cu catodul, iar alți 2 electrozi, umectați cu anodul se aplică în regiunea apofizelor mastoidiene. Intesitatea curentului se dozează după percepțiile pacienților, senzație ușoară de înțepături ori vibrație. Durata procedurii 30-40 min, care se indică zilnic sau peste o zi pîna la 10-20 ședințe.
4. Curenți diadinamici
Este derivat din curentul sinusoidal alternativ (de la rețea) 220V și 50V, are o frecvență de 50-100 de impulsuri/sec, deci este curent de impulsuri de joasă frecvență. Există mai multe tipuri de curenți diadinamici, aplicarea acestora realizîndu-se în funcție de efectul dorit.
DF – difazat fix (puternic analgetic)
MF – monofazat fix (electrostimularea țesuturilor ligamentare, creștrea tonusului muscular)
PS – perioadă scurtă (acționează ca un masaj profound-intens, resorbtiv, analgezic)
PL – perioadă lungă (analgetic, miorelaxant, anticongestiv)
RS – ritm sincopat (cel mai pronunțat excitomotor, realizînd gimnastica musculară )
Modul de acțiune al electroterapiei prin efectul analgetic este explicat de:
• Senzația de furnicătură plăcută determinată de stimulii electrici poate sa înlăture senzația dureroasă și să crească pragul durerii (analgezia este realizată prin scaderea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informația dureroasă și prin scăderea sensibilității receptorilor de durere.
• Eliberarea de endorfine și de alte substanțe neuro-opioide similare (fapt demonstrat și dovedit clinic printr-o serie de teste).
Durata tratamentului este scurtă, de 4-8 minute sau chiar mai puțin. Ritmul ședințelor se stabilește în funcție de stadiul afecțiunii.
Indicațiile terapiei cu curent diadinamic sunt sechelele posttraumatice, mialgii, dureri artrozice, epispondilite, periartrite, nevralgii, electrostimulare țesuturilor ligamentare, tulburări trofice, tratament post-chirurgical, contuzii, pareze flasce etc.
5. Amplipulsterapia
Metodă electroterapeutică în care se folosește curentul impulsiv de forma sinusoidală cu frecvență de 5000 Hz modulat în amplitudine cu curent de frecvență joasă 10-150 Hz. Curentul cu frecvența de 5000 Hz se mai numește nemodulat sau frecvență purtătoare, acest curent penetrează bine pielea și pătrunde în adîncul țesuturilor și sub electrozi apar senzații de vibrații mărunte în urma fibrilării mușchilor. Din cauza acomodării rapide la excitarea monotonă, senzația dispare, pentru evitarea acestui fenomen se recurge la modularea amplitudinii și modificarea intensității curenților aplicați. Astfel intensitatea acțiunii curentului în amplipulsterapie poate fi reglată prin mai multe regimuri de lucru.
Efectul biologic și curativ al amplipulsterapiei este determinat de frecvența modulată și nu de cea purtătoare. Efectul curativ este realizat prin reacțiile diverselor organe și sisteme la excitarea nervilor, fibrelor musculare – contracțiile musculare sunt însoțite de afluxul de sînge și refluxul venos, ca rezultat crește metabolismul, se micșorează atrofia musculară, reglează tonusul muscular, crește activitatea fibrinolitică a sîngelui, crește funcția suprarenalelor, micșorează colesterolul în sînge.
6. Darsonvalizarea locală
O procedură simplă, dar intensă, care strînge porii, îmbunătățește micro-circulația de lichid în țesutul subcutanat. Efectele terapeutice ale impulsurilor slabe de curent de frecvență și tensiune înaltă, reduce edemul, aprovizionează intens pielea cu oxigen și substanțe nutritive, astfel crește metabolismul tisular, efect antispastic asupra vaselor sangvine, efect analgezic. Astfel îmbunătățește starea de funcționare a pielii, sporind elasticitatea acesteia, turgescența. Se bazează pe utilizarea impulsurilor curentului alternativ sinusoidal de frecvență înaltă (100 – 300 Hz), de înaltă tensiune (20 kv) și de putere mică (0.02mA). În același timp, durata de timp între impulsuri este mai mare decît durata impulsului.
Se efectuiază în regiunile vizate de medicul fizioterapeut la distanța de 1,5 – 2 mm, cîte 3 minute
fiecare parte, apoi cîmpul cu unde de frecvență ultraînaltă – 10 minute.
Cura de tratament – 10-12 ședințe a cîte 10 minute.
7. Magnetoterapia
Această terapie se bazează pe acționarea directă asupra țesuturilor a unui cîmp magnetic pulsatil (CMP). Este cunoscut faptul că acest CMP lucrează la nivelul celulelor, activînd producerea enzimelor, transferul metabolic și avînd un rol important în funcționarea membranei celulare. Prin supunerea organismului la CMP, respirația celulară este sporită, acest cîmp magnetic acționînd în mod pozitiv asupra sistemului imunitar al pacientului, în vasodilatarea arterelor capilare și descreșterea coagulării sîngelui. Acest tratament, odată urmat, ar putea duce la diminuarea pînă la dispariția completă a unor probleme de sănătate. Magnetoterapia poate fi folosită în tratarea a numeroase boli, acute sau cronice, deseori ducînd și la dispariția durerii și a edemelor. CMP îmbunătațește circulația sangvină la nivelul creierului, crește nivelul oxigenului din neuroni, crește flexibilitatea vaselor de sînge și dizolva colesterolul. Este deseori folosit pentru tratarea insomniei, a migrenelor, aterosclerozei, a unei memorii slabe și a traumelor craniocerebrale. S-a dovedit că magneții sunt de ajutor în tratarea a numeroase afecțiuni, cum sunt: artrita, durerile de spate, accidentele în sport, o circulație proastă a sîngelui, lipsa de energie, etc. Este benefic pentru oricine (atenție, însa, la copii) chiar și dupa vîrsta de 50 de ani. Magnetoterapia ajuta la alinarea simptomelor epilepsiei, a bolii Parkinson, Alzheimer, a migrenelor. Terapia presupune aplicarea pe diverse zone ale corpului a magneților de anumită putere, care afecteaza fluxurile ionice și electromagnetice umane, facilitînd, astfel, vindecarea sau ameliorarea stării fizice. Studiile de specialitate demonstrează că acțiunea magnetului este vizibilă după aproximativ doua ore de la momentul aplicării pe zona cu probleme.
8. Cîmp electromagnetic
Este o procedură care foloseşte câmpuri electromagnetice generate de curenţi de joasă frecvenţă (50 sau 100 Hz). Cîmpurile magnetice sunt produse de bobine prin care circulă curent electric, putînd fi aplicare în regim continuu sau înterupt ritmic. În viziunea clasică, acest cîmp electromagnetic este un cîmp uniform și continuu, care se propagă sub formă de unde.
Efectul câmpului magnetic este foarte complex, determinând schimburi de substanţe între celule. Acţionează şi asupra metabolismului, a sistemului nervos vegetativ şi asupra glandelor endocrine, influențează metabolismul celular, aparatul cardiovascular, excitabilitatea neuromusculară și echilibrează procesele de excitație și inhibiție la nivel cortical. Această formă de terapie este indicată în recuperarea medicală ortopedică şi în cazul persoanelor care suferă de stres şi oboseală cronică.
B. FOTOTERAPIA
1. Iradiere cu raze ultraviolete locală și generală
Acțiunea directă a radiației duce la denaturarea și coagularea proteinelor, după clivajul lor enzimatic se formează substanțe biologic active (histamina, acetilcolina). Substanțele biologic active sunt absorbite în sînge, oferind efect secundar umoral asupra tonusului vascular, muscular, receptorilor nervoși și metabolismului. Razele ultraviolete sunt esențiale pentru procesele fiziologice normale. Ele participă în procesul de transformare a provitaminei D în vitamina D3, care provoacă reglarea proceselor de mineralizare și fermentare. Ca urmare a unui efect bactericid direct al razelor ultraviolete, se iradiază germenii care sunt pe suprafața plagii, mucoasei, precum și în aer. Razele ultraviolete, irită receptorii nervoși periferici, provoacă impulsuri aferente puternice în sistemul nervos central de la locul de expunere, în rezultat apar reacții reflex, se intensifică metabolismul și astfel se crează condiții în care bacteriile patogene își pierd capacitatea de a se reproduce și mor.
2. Iradiere cu raze laser (Rihte)
Esența tratamentul este în interacțiunea fasciculului laser monohrom cu formațiunile intracelulare. Ca urmare, se schimbă cursul reacțiilor biochimice ale structurii moleculare.
Puterea mică a laserului are efect de stimulare, analgezic și antiinflamator. Sub influența radiațiilor laser de joasă frecvență cu lungimea de undă (0,63-1,3 mm) prezintă urmatoarele efecte biologice:
• sporirea circulației sîngelui și activarea schimbului de lichid interstițial;
• stimularea metabolismului electrolit în citoplasma celulelor și ca o consecință accelerarea proceselor metabolice, stimularea recuperării celulelor prin creșterea producției de ATP,
consumul de oxigen, sintetizarea de proteine, acizi nucleici și activarea enzimelor
citoplasmatice;
• efecte asupra sistemului imunitar;
• crește pragul durerii a terminațiilor nervoase.
Atunci cînd se aplică laserul asupra rănilor are loc stimularea activității limfocitelor, granulocitelor, curățarea sporită a zonelor necrotice. Stimularea fibroblastelor ameliorează creșterea capilarelor noi și stimulează creșterea celulelor epiteliale, vindecarea se produce mai rapid.
Pentru a se obține un efect antiinflamator și de stimulare a procesului de regenerare, se aplică dozele 50-100 mVt/cm2, 1-2 minute, pîna la 15 proceduri. Laserterapia este folosită în diverse domenii de tratament. Spre deosebire de laserul de mare putere (30 W sau mai mare) folosit în chirurgie, fizioterapeuţii lucrează cu laser atermic, terapeutic de mică putere (sub 500 mW). În ceea ce priveşte fizioterapia, laserul cu dioda în infraroşu este cel mai utilizat în astfel de tratamente. Acest tip de laser este superior altor tipuri de lasere datorită adîncimii de penetrare, efectelor biostimulante şi a uşurinţei în manipulare. Clasificarea laserterapiei drept o formă de terapie prin lumină se bazează pe efectele sale fotobiologice variate şi complexe. Aceste efecte pot fi rezumate astfel: îmbunătăţirea echilibrului de energie celulară; efect antiflogistic; efect antiedematos; îmbunătăţirea microcirculaţiei; efect de reparare a ţesuturilor; efect analgetic.
C. TERAPIE CU ENERGIE MECANICĂ
1. Ultrasonoterapie
Terapia cu ultrasunete, alături de electroterapie, este una dintre cele mai populare forme ale fizioterapiei. Utrasunetele cu scop terapeutic sunt folosite la frecvenţa de 1 MHz sau 3 MHz, sub formă de emisie continuă sau în impulsuri cu diferite cicluri de funcţionare. Terapia cu ultrasunete, datorită efectelor sale complexe, este considerată o terapie mecano-termică. În funcţie de parametrii de terapie (frecvenţă de terapie, tipul emisiei, doză, durata şi modul de terapie), accentul se pune pe efectele termice care rezultă în urma sonoterapiei (creşterea temperaturii şi reflectarea undelor de către bariere în ţesuturi, cum ar fi oasele şi articulaţiile) sau pe micromasajul zonelor de ţesut tratat. Efectele ultrasunetelor pot fi rezumate astfel: hiperemizare; accelerarea funcţiilor metabolice (microcirculaţie, procese de difuzie); creşterea capacităţii de tensionare a structurilor ţesutului conjunctiv (fibrelor de colagen); calmarea durerii; relaxare musculară şi diminuarea spasmelor; stimularea vindecării fracturilor; accelerarea procesului de vindecare. Deoarece ultrasunetele sunt reflectate de către aer, pentru a se realiza o transmitere optimă a undelor ultrasonice de la traductor la ţesut, trebuie utilizat un agent de cuplare (gel de ultrasunete) sau traductorul trebuie să fie aplicat sub apă.
2. Ultrasonoforeză
Ultrasonoforeza este o metodă terapeutică care prezintă succese terapeutice importante în diferite afecțiuni cum sunt: afecțiunile reumatismale inflamatorii (nu în fazele de exacerbare a inflamației), afecțiunile reumatismale degenerative (coxartroza), tendinite, afecțiuni traumatice și ortopedice, periartrita scapulo-humerală, luxații, contuzii și entorse. Metoda de aplicare a ultrasunetului este directă, adică emițătorul ultrasunetului atinge tegumentul care urmează a fi tratat, dar între acestea două se va aplica fie o cremă, fie un ulei pentru a exista aderența între cele două. Alegerea unui unguent sau a unui ulei natural (de exemplu uleiul de parafina) se face în funcție de profunzimea la care se urmărește să se producă efectul ultrasunetelor. Astfel, uleiurile permit o acțiune mai în profunzime a ultrasunetelor, în schimb ce unguentele rețin din energia mecanică și astfel efectul este mai mult superficial. Ultrasunetul are capacitatea de a favoriza trecerea medicamentului prin tegument și ajută ca acesta să acționeze în țesuturile din profunzime. Acest procedeu de facilitare poarta numele de ultrasonoforeza. Pe masură ce se fac mai multe ședințe de ultrasonoforeză, crește doza de medicament care pătrunde în țesuturile profunde (efect dorit de terapeut). Ultrasunetul nu se aplică niciodată pe regiunile cu hematoame, pe traiectul vaselor sangvine sau pe regiunile care corespund cartilajelor de creștere la copil. Terapia cu ultrasunete este strict contraindicată la femeile gravide sau la persoanele cu tulburari de coagulare.
3. Vibroterapie
Presupune folosirea în scop terapeutic a undelor mecanice pendulare. Dacă aceste oscilații sunt sub 50/sec, este vorba de infrasunete sau de vibroterapie; dacă depășesc 20 000/sec, este vorba de ultrasunete. Aceste oscilații constituie de altfel și undele sonore. Metoda se utilizează pentru efectele analgezice, vasodilatatoare, miorelaxante, antiinflamatoare, decongestive.
D. TERMOTERAPIE
1. Aplicație cu parafină
Metodă de tratament care utilizează căldura de contact pentru creșterea temperaturii anumitor porțiuni ale corpului. Se folosește parafina (sub formă de împachetări calde sau băi de parafină) pentru încălzirea anumitor segmente ale corpului. Este o procedura des întîlnită și cu vechime în ceea ce privește procesul de recuperare medicală. Combinată cu alte proceduri (masaj, kinetoterapie) grăbește procesul de recuperare.
Printre efectelele împachetarilor cu parafina amintim:
– efecte circulatorii prin producerea vasodilatației capilare, asigurînd o mai bună circulație a sîngelui în regiunea unde este aplicată, activînd metabolismul local și grăbind procesul de recuperare medicală. Odată cu sîngele, în zonă vin într-o proporție mai mare și celule imunitare sau factori de creștere care grăbesc vindecarea.
– efect de creștere a elasticității la o temperatură între 40 și 450 C, extensibilitatea colagenului din tendoane, ligamente, capsule articulare crește, permițînd exercițiile de întindere necesare reducerii anumitor retracții. În același timp, redoarea articulară este diminuată datorită scăderii vîscozității lichidului sinovial;
– efect decontracturant: contracturile musculare sunt combătute, indiferent dacă au la origine afecțiuni musculo-scheletice sau neurologice, prin ameliorarea funcționării receptorilor din mușchii responsabili cu reglarea tonusului muscular.
– efect antialgic: durerea este diminuată datorită reducerii contracturilor, datorită ameliorării circulației sanguine, dar și prin acțiunea directă asupra mecanismelor de control ale durerii, prin creșterea pragului de percepție a ei, prin inhibarea transmisiei și prin stimularea secreției de endorfine.
Datorită acestor efecte, căldura este folosită foarte eficient în afecțiunile dureroase cronice. Însă în afecțiunile acute, amplifică fenomenele inflamatorii, de aceea ar trebui evitată. De asemenea, căldura este de neprețuit pentru pregătirea exercițiilor de mobilizare articulară sau de creștere a forței musculare.
Avînd în vedere toate efectele aplicărilor împachetărilor cu parafină, acestea sunt indicate în: afecțiuni reumatismale degenerative, inflamatorii și cele posttraumatice ale aparatului musculo-artro-kinetic; suferințe ale sistemului nervos periferic; circulație periferică deficitară (sindromul mîinilor și picioarelor reci); redarea mobilității; decontracturarea musculară.
Există și contraindicații cum ar fi: inflamații acute; insuficiența cardiorespiratorie; hipertensiune arterială; afecțiuni dermatologice; afecțiuni canceroase și în perioada sarcinii.
2. Aplicație cu ozocherită
Este una din terapiile la cald în care, ca agent termic, se foloseste ozocherita, un mineral natural numir și ”ceara munților”, de origine petroliera, supus unei prelucrari speciale. Se prezintă sub forma unei mase ceroase, de culoare maro închis sau negru și conține aproximativ 85% bioxid de carbon, circa 14% oxigen, parafină, uleiuri minerale, rășini și alte substanțe. Datorită conductibilității termice mai reduse și capacității calorice ridicate (capacitatea de menținere a căldurii este de aproape doua ori mai mare decît a parafinei), ozocherita este mai eficienta decît nisipul, turba, parafina. Mineralul se folosește în tratarea dermatozelor însoțite de infiltrate, lichefiere și hipercheratoză, de asemenea este folosită în afecțiuni ale articulațiilor, coloanei vertebrale, diverse leziuni ale nervilor periferici, precum și boli ale organelor interne, cum ar fi boala ulceroasă (de origine diferită) ale stomacului și duodenului, colită, hepatită, gastrită, colecistită, boli ale organelor genitale feminine, inclusiv infertilitate etc.
Introducerea pe scară largă a aplicațiilor cu ozocherită pentru tratarea pielii se datorează bunului efect curativ, costului redus al tratamentului și modul simplu de administrare.