Autor: Bologan Alina
Nu mulţi îndrăznesc să discute despre propria depresie, dar aceasta nu înseamnă că nimeni nu suferă de depresie.
Pe plan mondial, mai mult de 350 de milioane de persoane suferă de depresie, conducând la o estimare anuală de un milion de sinucideri. În Europa, aproximativ 7% din populaţie suferă de depresie majoră, iar numărul creşte la un procent uimitor de 25% dacă includem anxietatea şi formele mai uşoare de depresie.
Ce este depresia?
Depresia este o boală comună, care îi afectează nu doar pe cei care suferă de ea, dar şi pe cei din jurul acestora. Este adesea înconjurată de stigme şi tabuuri, care pot fi doborâte numai prin informarea unui număr cât mai mare de persoane asupra dificultăţilor generate de depresie. Persoanele care suferă de această patologie sunt adesea ezitante în vederea solicitării ajutorului, dar solicitarea ajutorului reprezintă un pas crucial către recuperare. Nicio persoană nu ar trebui să se confrunte singură cu depresia.
Confruntarea cu obstacolele vieţii este inevitabilă şi, prin urmare, toată lumea se confruntă cu urcuşuri şi coborâşuri în viaţă. Unele zile sunt mai bune decât celelalte. Când oamenii trec prin asemenea coborâşuri, adesea spun că sunt “deprimaţi”, dar depresia înseamnă mult mai mult decât câteva zile nefericite.
Depresia îmbracă multe forme. Întrucât cauza, gravitatea, frecvenţa şi durata simptomelor diferă de la persoană la persoană, experienţa fiecărei persoane este diferită. Cu toate acestea, ceea ce au în comun toate persoanele care suferă de depresie este lupta acestora cu viaţa normală şi cu activităţile de rutină, ca de exemplu somnul, alimentaţia, munca sau studiul. Majoritatea persoanelor vor fi afectate fie direct, fie indirect de depresie cel puţin o dată în viaţă. Trebuie să ştiţi că puteţi primi ajutor şi că este posibil să vă reveniţi din această boală. În timp ce în cazul unei depresii ușoare poate fi suficient să solicitaţi ajutorul celor dragi, în cazul unei depresii moderate sau grave se recomandă să solicitaţi cât mai curând posibil ajutorul unui specialist în sănătatea mentală.
Semne și simptome
Simptomele depresiei pot fi împărţite în trei categorii:
- Simptome psihologice
- Simptome fizice
- Modificări de gândire şi comportament.
Simptome psihologice
- Schimbări incontrolabile de dispoziţie
- Atenţia distrasă cu uşurinţă şi probleme de concentrare
- Sarcinile anterioare par dificile
- Reacţii şi vorbire lentă, dificultăţi în gândire
- Stare de vinovăție şi inutilitate, nivelul de stimă de sine scăzut, fără speranţă
- Frică, disperare, frustrare şi/sau neajutorare
- Plângeţi mult sau vreţi să plângeţi dar nu puteţi
- Confruntare cu simptome psihotice:
- Paranoia: în timpul unui acces de depresie psihotică puteţi deveni paranoic şi vă puteţi simţi privit sau urmărit, sunteţi predispuşi să credeţi că meritaţi să vi se facă rău sau să fiţi pedepsit.
- Halucinaţii: depresia psihotică poate produce halucinaţii. Acestea pot include voci care să vă poată doborî şi spune că ar trebui să fiţi pedepsit. Acestea vă pot, de asemenea, încuraja să vă autopedepsiţi, poate chiar să vă sinucideţi.
Simptome fizice
- Epuizare, oboseală şi/sau lipsa energiei nici chiar pentru activităţile de zi cu zi
- Pierderea poftei de mâncare, ceea ce duce la pierderea în greutate sau apetit crescut, ceea ce va duce la creşterea în greutate
- Insomni sau hipersomnie
- Dorinţă sexuală redusă
- Agitație: incapacitate de a sta în acelaşi loc mult timp
- Uscăciunea gurii
- Presiune asupra pieptului, dureri de cap sau dureri de spate
- Ameţeli, tremor în membre și palpitaţii.
Modificări de gândire şi comportament
- Dispoziţie deprimată: nefericit sau trist în mod persistent şi fără chef de a face ceva
- Lipsa bucuriei, interes sau plăcere pierdută faţă de activităţile din trecut
- Iritabilitate, poate chiar și agresivitate
- Gânduri frecvent la moarte, gânduri că viaţa nu merită trăită şi se ia în considerare sinuciderea.
- Fixare asupra eşecurilor din trecut
- Lipsa controlului asupra gândurile negative, cum ar fi: „Nu pot face nimic bine” sau „Sunt un ratat”
- Izolare
Pentru a fi diagnosticată depresia, ar trebuie să fie prezente aceste simptome cel puţin timp de două săptămâni, unul dintre simptome trebuie să fie dispoziţia deprimată sau pierderea interesului/plăcerii faţă de activităţile din trecut. Boala poate să debuteze foarte brusc, dar poate fi şi un eveniment treptat și poate fi mai dificilă în cel de-al doilea caz: simptomele se pot dezvolta lent în timp, bucuria de a trăi scazând puţin câte puţin, fără să fie observat de la început acest lucru. Chiar dacă simptomele sunt ușoare, iar schimbările modului de viaţă nu au dat rezultate, se recomandă solicitarea ajutorului.
Tipurile depresiei
Depresia este clasificată pe baza următoarelor principii:
- Gradul de gravitate a simptomelor:
- Ușoară
- Moderată
- Gravă
- Cursul:
- Episodic (adică neregulat, ocazional sau sporadic)
- Periodic (adică recurent la intervale regulate)
- Cronic (adică recurenţă frecventă sau marcată de recurenţă frecventă)
- Cu sau fără simptome maniacale
- Cu sau fără simptome psihotice
Două cazuri particulare de depresie sunt:
Depresie cronică / Distimie
Distimia este o depresie mai puţin gravă cu evoluție cronică. Gravitatea simptomelor este mai mică decât în cazul simptomelor depresiei grave, dar durează mai mult (cel puţin doi ani). Distimia, de obicei, nu este perturbantă, dar vă împiedică să trăiţi viaţa la maximum.
Depresia maniacală / Tulburarea bipolară
Este un tip de depresie în care alternaează o stare de supraexcitare maniacală şi cu starea de apatie a depresiei. În timpul unui episod depresiv, simptomele sunt similare celor din depresia gravă. Episoadele depresive deobicei domină în tulburarea afectivă bipolară, tratamentul este diferit de tratamentul depresiei grave, aşadar un diagnostic corect este extrem de important.
Alte tulburări depresive:
- Melancolia
- Depresie atipică
- Depresie agitată
- Depresie mascată
- Tulburare afectivă sezonieră
- Depresie postnatală
- Depresia persoanelor în vârstă
- Depresia dublă
- Depresie secundară
Cauze și factori de risc
Sănătatea, şi de asemenea sănătatea mentală, este înţeleasă cel mai bine ca o combinaţie de factori biologici, psihologici şi sociali. Acest lucru este adevărat în special în cazul depresiei, care este o boală complexă.
Factori biologici:
- Trăsături moştenite
- Neurotransmiţători şi anume serotonina şi noradrenalina, sunt în special legaţi de emoţii. S-a demonstrat că persoanele care suferă de depresie au o concentraţie scăzută de serotonină sau noradrenalină. Totuşi, nu este clar dacă aceasta este o cauză sau o consecinţă a depresiei.
- Hormonii: o schimbare a echilibrului hormonal poate produce sau declanşa depresia. Echilibrul hormonal se poate schimba ca rezultat al câtorva factori, cum ar fi problemele tiroidiene, medicaţia, naşterea sau menopauza.
- Alte boli şi medicaţia respectivă: puteţi prezenta un risc mai mare de depresie dacă aveţi o boală de durată sau care vă pune în pericol viaţa, cum ar fi boala coronariană a inimii sau cancer. În plus, anumite medicaţii, de exemplu unele medicamente folosite pentru tratarea hipertensiunii, cum ar fi beta-blocanţii pot creşte riscul de depresie.
Factori psihologici:
- Incapacitatea de a face faţă problemelor
- Incapacitatea de a face faţă pierderii sau dezamăgirii
- Dificultăţi în a solicita ajutor
- Gândire negativă
- Nivel scăzut de stimă de sine
- Hipersensibilitate
- Perfecţionism şi frica de a nu obţine performanţe
Factori sociali:
- Evenimentele triste, drastice, stresante sau şocante ale vieţii sau dificultăţile grave pe termen lung
- Decesul unei persoane iubite
- Rezultatele slabe la şcoală
- Pierderea locului de muncă sau un accident
- Conflictele cu persoanele apropiate
- Șomajul ori munca sub calificare
- Chiar şi evenimentele bune, cum ar fi absolvirea unei forme de învăţământ sau căsătoria
Nu există limite în ceea ce priveşte vârsta, sexul sau statutul socioeconomic. În ceea ce priveşte vârsta, se poate spune că puteţi dezvolta depresie la orice vârstă, dar riscul este uşor mai mare pentru persoanele cu vârsta între 40 şi 50 de ani. De asemenea, riscul de a avea mai mult decât un episod de depresie creşte cu vârsta. Este important să se observe că depresia este de asemenea comună în rândul tinerilor adulţi din grupa de vârstă 18-24 de ani. În ceea ce priveşte sexul, se susţine că posibilitatea de apariţie a depresiei este de două ori mai mare la femei. Totuşi, în ultimii ani a devenit evident că în realitate suferă de depresie mai mulţi bărbaţi decât se credea iniţial. Acest lucru se datorează faptului că bărbaţii sunt mai puţini dispuşi să solicite tratament şi adesea nu îşi dau seama că suferă de depresie, deoarece depresia se manifestă diferit la bărbaţi şi la femei, de aceea numărul de bărbaţi care urmează un tratament pentru depresie este semnificativ mai mic.
Solicită ajutor
Când suferiţi de depresie, este important solicitarea ajutorului. Un asemenea pas poate părea intimidant, dar solicitarea ajutorului reprezintă un pas crucial către recuperare. De asemenea, este posibil să nu ştiţi unde să solicitaţi ajutor sau să vă temeţi de tratament. Negarea poate fi şi aceasta un motiv pentru care nu întreprindeţi acţiuni pentru a vă reveni. Acceptarea existenţei unei probleme reprezintă un pas mare şi este de înţeles că este dificil de făcut acest lucru.
Aţi putea fi în faza de negare dacă…
- Continuaţi să vă ignoraţi simptomele
- Continuaţi să vă spuneţi că lucrurile nu sunt atât de rele
- Continuaţi să gândiţi că simptomele vor dispărea de la sine („timpul le vindecă pe toate”)
Adesea, prejudecăţile joacă un rol, de aceea oamenii nu solicită ajutor. Din fericire, atenţia pe care a primit-o depresia pe parcursul anilor a crescut înţelegerea oamenilor asupra acestui aspect. Creşterea nivelului de cunoştinţe şi a deschiderii asupra depresiei a ajutat la eliminarea parţială a stigmatului şi a îmbunătăţit percepţia publicului asupra bolii. Depresia este o boală gravă şi nu este o problemă jenantă.
De ce să solicitaţi ajutor?
Fără intervenţie, starea se poate înrăutăţi din cauza cercului vicios pentru care este cunoscută depresia. Depresia se auto-alimentează, adică gândurile şi comportamentele dumneavoastră vor deveni din ce în ce mai negative ca rezultat al gândurilor şi comportamentelor negative anterioare. Este un cerc vicios, greu de spart.
Depresia si suicidul
Din păcate, nu este ieșit din comun ca persoanele care suferă de depresie să se automutileze și să se gândească la suicid. Sinuciderea poate părea a fi singurul mod de a ieşi din disperare şi lipsa speranţei. În mod tragic, aproximativ 20% din persoanele cu depresie recurentă sfârşesc prin a-şi lua viaţa. Riscul de sinucidere este de 15-20 de ori mai mare în rândul celor cu depresie recurentă decât în rândul celor care nu au suferit niciodată de depresie. Numărul suicidelor nereuşite este cu mult mai mare decât al celor reuşite. În general, femeile sunt de 2-3 ori mai predispuse la tentativă de suicid decât bărbaţii, dar barbaților le reușește suicidul de 2-3 ori mai mult, anume din cauza metodelor mai violente pe care le aleg. Din păcate, riscul de sinucidere este mai mare dacă unul sau mai mulţi membri ai familiei dumneavoastră s-au sinucis.
Persoanele care suferă de depresie, în acelaşi timp făcând abuz de alcool sau droguri prezintă un risc mai mare de sinucidere. Riscul de sinucidere este cel mai mare în etapele timpurii ale bolii. Majoritatea sinuciderilor sunt comise în timpul unuia dintre primele şi rarele episoade depresive. Se estimează că de la 60% până la 90% dintre tinerii care încearcă să se sinucidă suferă de depresie. Riscul de sinucidere este deosebit de ridicat în perioada imediat de după întreruperea medicaţiei. Aceasta înseamnând că este extrem de important să luați depresia în serios şi să primiţi tratamentul corect.
Există câteva semne de avertizare:
- Discuţiile despre sinucidere
- O preocupare neobişnuită referitoare la moarte
- Exprimarea sentimentelor de lipsă a speranţei sau ură de sine
- Comportament nesăbuit, periculos şi autodistructiv
- Ordine în lucruri, cum ar fi întocmirea unui testament şi donarea obiectelor personale.
- Rămas bun de la cei dragi
Diagnosticul depresiei
Dacă vă confruntaţi cu multe dintre simptomele enumerate este posibil să suferiţi de depresie și este cazul să vă adresaţi unui specialist în sănătate mentală pentru diagnostic și tratament.
La cine ne adresăm?
Numai un profesionist instruit poate diagnostica şi trata o persoană care suferă de depresie, astfel majoritatea episoadelor depresive sunt diagnosticate de medicii de familie sau neurologi, ei pot stabili diagnosticul iniţial, evalua gravitatea simptomelor, stabili ce nivel de tratament este necesar şi redirecționa la un specialist în sănătate mentală.
Profesionişti în domeniul sănătăţii mentale:
- Psiholog – evaluează, stabilește diagnosticul, studiază comportamentul şi procesele mentale și respectiv intervine. Deoarece psihologii nu au studiat medicina, aceştia nu sunt medici şi, prin urmare, nu pot prescrie medicaţie.
- Psihiatru este medicul specializat în psihiatrie care se ocupă cu studiul, diagnosticul, tratamentul şi prevenirea tulburărilor mentale. Un psihiatru vă poate trata dacă suferiţi de anxietate, depresie, lipsa somnului, obsesii, tulburări de stres post-traumatic, abuz (sexual/emoţional/fizic), sindromuri de durere, fobii sociale şi schizofrenie. Pa baza diagnosticului se va stabili conduita terapeutică. Majoritatea psihiatrilor oferă tratament combinat: consiliere (psihoterapie) şi medicaţie.
- Psihoterapeut/Consilier este o persoană instruită pentru a oferi psihoterapie (de exemplu, terapie comportamentală cognitivă).
Relaţia cu furnizorul de servicii de sănătate mentală este fundamentală pentru o recuperare reuşită. Comunicarea deschisă şi onestă este necesară pentru găsirea strategiei tratamentului corect şi pentru a urmări recuperarea, trebuie să fie abilitatea de a împărtăşi gânduri, sentimente şi temeri, în special dacă acestea pot fi periculoase.
Tratament
Întrucât depresia are multe forme de manifestare şi diferă de la persoană la persoană, nu există un tratament unic pentru toți. Tratamentul trebuie personalizat, deoarece ceea ce are rezultate pentru o persoană ar putea să nu aibă rezultate pentru altă persoană. În special în cazul unei depresii ușoare şi moderate, schimbările modului de viaţă şi autoajutorul trebuie considerate ca fiind primele opţiuni. Deşi cazurile grave ar putea să necesite un tratament mai intens la început, schimbările stilului de viaţă şi strategiile de autoajutor trebuie să facă parte din tratament, indiferent de gravitatea depresiei.
Principalele strategii de tratament
Există diverse strategii de tratament, în funcţie de tipul şi gravitatea depresiei
- Depresie ușoară – schimbarea stilului de viaţă şi strategiile de autoajutor, dar şi psihoterapia sunt opţiunile de tratament de primă măsură.
- Depresie moderată – pacienţii pot fi trataţi cu psihoterapie, medicaţie, de obicei ISRS sau ambele. Acest tratament trebuie, de asemenea combinat cu schimbările stilului de viaţă.
- Depresia gravă este aproape întotdeauna tratată cu medicaţie. Aceasta poate fi combinată cu psihoterapie. Schimbările modului de viaţă joacă de asemenea un rol în procesul de recuperare.
Pentru depresia ușoară şi moderată, psihoterapia ar putea fi cea mai adecvată opţiune de tratament.
În cadrul psihoterapiei există diverse tipuri terapeutice eficace pentru depresie:
- Terapia cognitiv-comportamentală
- Terapia psihodinamică
- Terapia de familie
- Terapia interpersonală
Tratament medicamentos
În cazul medicaţiei, ar fi bine să se cunoască:
- Care sunt aspectele pro şi contra ale administrării medicaţiei?
- Când şi cât de des trebuie de luat antidepresivul?
- Care sunt posibilele efecte secundare şi pericole ale antidepresivului recomandat?
- Ce se poate face pentru a preveni sau reduce efectele secundare?
- Antidepresivul va interacţiona cu alte medicamente?
- Antidepresivul va avea consecinţe asupra activităţilor zilnice, cum ar fi condusul?
- Cât timp se ia antidepresivul?
- Ce se întâmplă când se oprește administrarea antidepresivului?
- Este dificil de a întrerupe tratamentul cu antidepresive?
Recuperarea
Pentru a vă recupera din depresie şi pentru a preveni reapariţia, cel mai important lucru este să vă îngrijiţi bine. Aceasta înseamnă să aveţi grijă atât de corpul, cât şi de mintea dumneavoastră, fiind strâns legate, concentraţi-vă atenția pe ambele în procesul dumneavoastră de recuperare. Bunăstarea fizică şi mentală este de asemenea legată de numărul de ore de somn. Somnul ajută creierul să funcţioneze corect, iar deficienţa de somn are legătură cu depresia. Se recomandă un somn de aproximativ opt ore pe noapte. Activitatea fizică poate avea un efect pozitiv asupra dispoziţiei. A fi activ nu însemnă exerciţii fizice intense, ci poate însemna o plimbare în parc sau mersul la cumpăraturi. Este necesar de a face lucruri care bucură sau care bucurau în trecut. Citiţi o carte, ascultaţi muzică, vizitaţi un muzeu, mergeţi la film sau faceţi o baie de lungă durată. O opţiune bună este să faceţi o excursie, o schimbare de peisaj poate face minuni.
Recuperarea din depresie este un aspect care durează şi este foarte probabil să vă confruntaţi cu perioade de suişuri şi coborâşuri pe parcurs, dar nu este loc pentru descurajare, în cele din urmă se instalează starea de bine.
Prevenirea
Nu există nicio metodă sigură pentru prevenirea depresiei. Totuşi, există lucruri care pot fi făcute pentru a reduce şansa ca aceasta să aibă loc, cum ar fi luarea măsurilor pentru controlul stresului, pentru creşterea rezistenţei şi creşterea nivelului scăzut al stimei de sine. Prietenia şi sprijinul social, în special în perioade de criză, ajută să vă protejaţi. În plus, tratamentul la cel mai timpuriu semn al unei probleme poate ajuta la prevenirea înrăutăţirii depresiei.
Pentru a reduce şansele de apariţie a depresiei ţineţi cont de următoarele:
- Construiţi şi/sau menţineţi o reţea de sprijin: petrecerea timpului cu cei dragi
- Îndepărtaţi gândirea negativă
- Lucraţi cu dumneavoastră şi concentraţi-vă asupra dezvoltării aptitudinilor
- Menţineţi-vă în formă
- Alegeţi un regim alimentar sănătos
- Dormiţi suficient
- Evitaţi drogurile şi alcoolul
- Controlaţi şi reduceţi stresul
- Faceţi lucruri care vă fac plăcere
- Purtaţi-vă frumos cu dumneavoastră!
Cum trăim cu depresia?
Depresia poate face ca viaţa dumneavoastră de zi cu zi să fie o reală luptă şi nesurprinzător, vă poate răsturna viaţa.
Întreprinderea acţiunilor pentru îndepărtarea depresiei poate fi o adevărată provocare şi poate fi un proces destul de lung. Starea de bine vine treptat, nu imedat.
”Cel mai adevărat lucru despre noi este capacitatea noastră de a crea, depăşi, rezista, transforma, iubi şi de a fi mai presus decât suferinţa noastră”.
Ben Okri