Asistență psihologică
Unul dintre domeniile de activitate care a luat amploare în ultimele decenii, mai ales în ţările dezvoltate, este cel al cercetării şi intervenţiei psihologice.
Definiţia acestei profesii stabilită de Oficiul Internaţional al Muncii descrie psihologul ca cel care „studiază comportamentul uman, procesele mentale şi investighează, recomandând căi de soluţionare, probleme psihologice din domeniul medicinii, educaţiei şi industriei; concepe şi efectuează experimente şi observaţii asupra oamenilor şi animalelor pentru a măsura caracteristici mentale şi fizice; analizează efectele eredităţii, mediului sau altor factori asupra gândirii şi comportamentului indivizilor; desfăşoară activitate de diagnoză, terapie şi prevenire a tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional; elaborează şi aplică teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane, interpretează datele obţinute şi face recomandările pe care le consideră necesare; se poate specializa în domenii aplicative particulare ale psihologiei cum sunt diagnoza şi tratamentul deficienţelor mentale, problemele specifice procesului educaţional şi al dezvoltării sociale a copiilor sau problemele psihologice de ordin industrial sau profesional cum sunt cele legate de selecţia şi orientarea profesională, antrenarea profesională.”
Activitatea practică-aplicativă se dovedeşte o sursă de informaţii şi de date extrem de preţioase pentru elaborarea unei concepţii despre om şi, în acelaşi timp, răspunde nemijlocit cererii de asistenţă şi intervenţie psihologică.
Consilierea psihologică poate fi definită ca un proces intensiv de acordare a asistenţei psihologice pentru persoane normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient. Problemele abordate prin consiliere sunt mai puţin severe (tulburări cu caracter reactiv, probleme familiale, impas existenţial, crize de dezvoltare etc.) şi presupun, de regulă, un număr mai redus de şedinţe. Din acest punct de vedere, uneori consilierea se poate reduce şi la o singură întâlnire consilier-client prin care acesta din urmă poate realiza, cu îndrumarea specialistului, o clarificare a situaţiei sale şi a scopurilor pe care şi le propune în viitor. În numeroase situaţii, consilierea presupune, pe lîngă suportul emoţional oferit de psiholog şi furnizarea de informaţii concrete, utile pentru soluţionarea problematicii prezente a clientului. Aceasta presupune existenţa unei baze de date pe care consilierul să le poată pune la dispoziţia clientului (de exemplu, informaţii referitoare la locurile şi condiţiile de admitere în învăţământul liceal sau universitar în cazul consilierilor şcolari, date privind cererea şi oferta pe piaţa muncii în cazul consilierilor care se ocupă de orientare şi consiliere vocaţională etc.) Irina Holdevici (1996) precizează că „ceea ce se înţelege în mod frecvent prin consiliere nu este altceva decât psihoterapie suportivă. (….) După Frenck şi Alexander (1946) psihoterapia suportivă este indicată în două categorii opuse de situaţii: una în care nu este necesară o modificare a personalităţii pacientului, eficienţa acestuia fiind doar temporar perturbată de condiţii exterioare neprielnice, iar cea de a doua – în care perturbarea de personalitate este atât de puternică încât este greu de presupus că s-ar mai putea produce o schimbare structurală a pacientului.” După cum se vede, consilierea reprezintă un demers util în sprijinirea persoanelor care nu prezintă o problematică foarte gravă şi care nu se pretează la o intervenţie psihoterapeutică de profunzime. De regulă însă, psihologul sau medicul psihiatru este cel care are competenţa de a aprecia gravitatea unei tulburări şi tipul de intervenţie necesară.
Asistența psihologica este o formă de ajutor specializat, practicat de către o persoană calificată (psiholog sau psihiatru). Consilierea psihologica nu este o forma de tratament a tulburarilor mentale.
Consilierul tău îți va oferi un spațiu sigur și confidențial în care să poți să ai acces la sentimentele tale și să poți explora momentul dificil prin care treci. El nu îți va da sfaturi ci te va ajuta, te va susține să îți poți găsi încrederea pierdută și capacitatea de a te baza pe tine și nu pe ceea ce cred alții, să găsești răspunsurile tale, răspunsuri care înseamnă mult mai mult pentru tine decît un sfat “de imprumut”. Asistența psihologică vizează toate acele demersuri desfășurate de o persoană specializată în vederea promovării și menținerii sănătății psihice. Situații dificile de viață (pierderi semnificative, suprasolicitare, eșec, conflict interpersonal, dificultăți în relația de cuplu etc…) pot accentua o vulnerabilitate personală preexistentă sau pot determina apariția unor conduite dezadaptative cu impact asupra sănătății psihice individuale. De aceea în procesul de asistență psihologică obiectivele fundamentale vizează: optimizarea potențialului individual și “deblocarea” resurselor personale, conștientizarea propriilor nevoi și limite, identificarea unor modalități realiste și funcționale de a face față situațiilor problematice. Din această perspectivă psihologul nu are rolul de furnizor de soluții prefabricate din postura de “expert sfătuitor” ci acela de a asista persoana în dificultate de-a lungul travaliului explorării și identificării resurselor personale, al procesului decizional și al implementării unor modalități funcționale și adaptative de soluționare a a situațiilor problematice
Programele de reabilitare vizează 3 obiective fundamentale:
- valorificarea resurselor personale ale beneficiarului
- conştientizarea propriilor nevoi şi limite
- identificarea modalităţilor de depăşire a situaţiilor dificile
Sunt utilizate următoarele tipuri de asistenţă psihologică:
- consiliere individuală şi de familie;
- suport psiho – emoţional în situaţii de criză;
- psihoterapie individuală, de familie şi de grup;
- consultaţia medicului-psihiatru.
Consilierea psihologica este o forma de intervenţie adresată persoanelor aflate intr-o situaţie de criză. Consilierul ajută beneficiarul să controleze situaţia şi să găsească soluţii pentru problema cu care se confruntă. Consilierea se axează pe dezvoltarea unor abilităţi practice. La necesitate, persoanele vor beneficia de combinarea tratmentului psihoterapeutic cu cel medicamentos şi cu activităţi de recuperare fizică: fizioterapie, masaj, termoterapie etc. Ședințele de evaluare psihologică, asistență și consiliere psihologică se realizează individual sau în grup.
“Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încât să pricepi fericirea şi atât de rafinat, încât să poţi deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atâta ardoare, încât să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.”
Emil Cioran